vineri, 10 iunie 2011

miercuri, 17 noiembrie 2010
Cateva impresii despre lumea in care traim
                                                                                  de Nebăl Ionuţ  


Omul are darul de a complica o realitate simplă pană la a o face inabordabilă de către semenii lui.
            1.Vibratia
            2.Interactiunea
            3.Energia
            4.Dualismul unda-particula
            5.Cat este viteza luminii
6.Cavitatia
7.Homeopatia si terapia Rife in realitate o singura metoda cu un singur principiu

            1.Vibratia, oscilatia practic imposibil de definit fara a lasa loc de interpretari, se datoreza tendintei unui sistem, mediu de a reveni la strea de echilibru dupa actiunea unei perturbatii dar in situatia ideala a vibratiei neamortizate perturbatia de care am pomenit mai sus se conserva vibratia este permanenta ea de fapt este atemporala exista pur si simplu este o realitate atemporala .

            2.Interactiunea este o trasatura masurabila a universului ea presupune neaparat imlicarea a cel putin doi parteneri si se produce cu schimbarea starii sistemelor care participa.

            3.Energia este masura interactiunii (este o defintie in stil cartezian cu gen proxim si diferenta specifica), usor de demonstrat prin reducere la absurd, sa presupunem enuntul energia potentiala a unui corp in campul gravitational al Pamantului, daca facem abstractie de unul din parteneri sau ne imaginam un ecran care impiedica interactiunea sensul conceptului de energie dispare, sau energia cinetica a unui corp fata de un altul, daca facem abstractie de unul din parteneri conceptul de energie nu are sens. Un aspect care arata caracterul reletiv al interactiunii si implicit al energiei este faptul ca viteza relativa maxima a doua corpuri unul fata de altul este viteza luminii indiferent cu ce viteze se deplaseaza fata de un al treilea. Energia cinetica este mv2/2 expresie care prin forma sa arata ca este vorba de o mediere iar la limita energia este mc2.

            
            4.Dualismul unda particula : in situatia in care nu interactioneaza cu mediul de propagare lumina este vibratie si paradoxuri de genul pe unde o ia fotonul la interfata dintre doua medii pe care unda sufera concomitent un proces de reflexie si unul de refractie nu exista in realitate. Fenomenul se analizeaza corect si complet folosind teoria ondulatorie. In schimb daca se produce interactiune : in speta absorbtia luminii caracterul este de particula implicit, deorece exixta interactiune capata sens si conceptul de energie a fotonului energie care este de fapt masura interactiunii care defineste de fapt caracterul de particula.
Acasta realitatate poate fi intuita si din istoria cercetarilor precum si din aspecte din viata de zi cu zi. De exemplu Huigens care a studiat cu precadere propagarea luminii in absenta interactiunii cu mediul de propagare a gasit ca lumina este o vibratie, in schimb ce alti cercetetatori ce au studiat absorbtia luminii au gasit ca ea are caracter corpuscular.
Teoretic putem vorbi la fel de bine de fotonul de 1Hz ca si despre cel de radiatie x sau gamma dar in practica nu prea vorbeste nimeni de fotonul de 1Hz deoarece acasta vibratie nu prea este absorbita  pe cand radiatiile de frecventa mare ca si cele x sau gamma interactioneaza puternic cu mediul de propagare si prin urmare in practica le este recunoscut mai degraba caracterul corpuscular.
Doar doua variabile definesc complet lumea in care traim : frecventa caracristca a vibratiei si o constanta caracteristica mediului de propagare.
 
In viata de zi cu zi tindem sa credem ca vibratiile nu interactioneaza cu vidul si prin urmare acesta este un mediu nedisipativ si ca interactiunile apar doar intre vibratii si particule, vibratiile iau in acest caz caracter corpuscular vezi fotonul, electronul… dar si reciproca este valabila.
Putem spune ca intreaga lume este vibratie a ceva ce noi numim vid.
Vibratia este o realitate existentiala atemporala de acelasi rang cu vidul.
In realitate absenta interactiunii vibratiilor cu mediul de propagare este doar un caz particular valabil numai cand vibratiile au o ampitudine suficient de mica pentru a nu produce modificari locale ireversibile in mediul de propagare.
Fenomenul de interactiune a vibratiei cu un mediu de propagare este fenomenul de cavitatie, mediul de propagare devine din continuu discontinuu iar discontinuitatile interactioneaza si ele la randul lor cu vibratia.
Discontinuitatile de care am pomenit pot fi in cazul particular al vidului particulele pe care le cunoastem noi si care isi tradadeaza din plin caracterul ondulatoriu : cunoastem de exemplu functiile de unda ale particulelor elementare dar si ale atomilor si moleculelor.
Putem spune ca vibratia in interactiune cu mediul de propagare da nastere la alte vibratii.
Dualismul vibratie particula ne arata ca totul este de fapt vibratie.
Practic o singura situatie particulara corespunde atemporalitatii, nemuririi : atunci cand vibratiile existente intr-un mediu nu au amplitudine suficienta sa interactioneze cu acesta,in absenta interaciunii conceptul de particula nu mai are sens si avem in acest caz vibratii pure care se conserva si nu interactioneaza cu mediul si nici intre ele.
Practic daca avem o vibratie pura, un sunet de exemplu singura cale de a obtine alte vibratii de alte frecvente este ca vibratia primara sa interactionze cu mediul de propagare avand loc fenomenul de cavitatie, obtinem astfel nu numai vibratii noi, apare si caracterul de particula specific interactiunii si apar chiar si noi spatii de propagare cu caracteristici diferite de cele initiale.
Practic suntem pusi in fata unei realitati complexe cum este insusi lumea in care traim.
Putem vorbi de dualitatea vibratie mediu de propagare dualitate indisolubila, care daca vibratia interactioneaza cu mediul de propagare devine trinitatea vibratie mediu de propagare particula .

Asadar avand trinitatea vibratie, mediu de propagare, particula este lesne de inteles, ca mediul de propagare este dependent la randul sau de celelalte doua aspecte, iar in cazul particular al luminii si vidului acestea se interconditioneaza reciproc.
Astfel vibratiile interactionand cu vidul detemina aparitia a mai multe feluri de vid, viteza luminii pe care o stim noi este doar o constanta locala posibil chiar mai locala decat ne inchipuim noi.

5.Viteza luminii este o trasatura a mediului de propagare in speta a vidului in cazul in care vorbim de viteza luminii in vid.
           Imagnati-va ca soarele nostru cand s-a nascut a generat o vibratie suficient de puternica se interactioneze cu vidul in care s-a propagat si a generat asfel o discontinuitate locala, o bula de cavitatie, despre care avem si o marturie directa si anume ca sonda spatiala Voyager a trecut printro masiva unda de soc cum se exprimau ziaristii si chiar si oamenii de la NASA.
Devine clar ca avem o multitudine de viteze ale luminii in vid cu caracter mai mult sau mai putin local, avem si gradiente line determinate de prezenta unor corpuri masive gradiente observate in apropierea unor stele, galaxii, gauri negre, aspectul este cunosut de astronomi sub denumirea de lentila gravitationala, precum si discontinuitati datorate chiar fenomenului de cavitare a vidului de catre vibratii suficient de puternice.
Pe langa marturia directa culeasa de sonda Voyager cu referire la soarele nostru mai avem marturii si de la alte corpuri culse de telescopul spatial Hubble si IRSO Infrared Space Observer. Imaginile culese de Hubble arata in jurul stelelor halouri de refexie-refractie a luminii ca niste bule de aer in apa de diferite dimensiuni, in majoritatea cazurilor diferenta dintre densitatea optica a spatiului din jurul stelei si vidul inconjurator este abia sesizabila, dar in cazul corpurilor mai masive si care s-au manifestat violent diferenta este destul de neta iar regiunea cu pricina nu este sferica intotdeauna.
Asadar triniatea vibratie, mediu de propagare, particula se manifesta in deplinatatea ei.   
Insusi unversul intreg pare a fi o bula de cavitatie nascuta intr-un mediu ale carui proprietati nu le putem masura de catre o vibratie primara despre care ne furnizeaza informatii radiatia de fond cosmic a carei temperatura a fost masurata de catre IRSO.
Vibratiile transcend universul astfel vibratia primara o regasim si inauntru, iar vibratiile secundare nascute in urma interactiei vibratiei primare cu spatiul primar le regasim si inafara.
Ganditi-va la experimetul banal de cavitatie acustica in apa atit vibratia primara cat si zgomotul de cavitatie se propaga atit in bulele de cavitatie cit si inafara lor ba mai mult chiar si in aer si nu numai, pe cand constantele spatiului din bulele de cavitatie ne sunt inaccesbile in mod direct.
Vibratiile au trancendenta absoluta ele se regasesc si intr-un mediu cu care nu interactioneaza si unde au caracter de exitenta atemporala, unde conceptul de energie nu are sens ; pacea Domnului, nemurirea.
Expresia nemuritor si rece din poezia Luceafarul De M. Eminescu capata un inteles destul de explicit.
In mod ideal daca universul s-ar raci la 0 Kelvin nu ar mai permite interactiuni, dar exista vibratia primara, radiatia de fond cosmic, care are temperatura de circa 3 grade Kelvin.
Cate niveluri bula in bula de cavitatie sunt pana la spatiul absolut nedisipativ, nu cunosc , unii zic de 9 ceruri, eu totusi inclin sa cred ca e vorba de un univers primar.
Avem in sprijinul acestei ipoteze un fenomen demn de luat in seama supraconductibilitatea.

7.Homeopatia si terapia Rife aceeasi metoda, abordari diferite.
Atitudinea alopata presupune interferarea unor interactiuni nedorite care determina starea de boala cu alte interactiuni diferite si are ca rezultat modificarea primelor practic boala este modificata dar nu impiedicata. De obicei rareori se reuseste modificarea unei boli astfel incat sa evolueze de la sine spre vindecare. Hahneman precizeaza in mod clar acest aspect in Organon of Medecine,
Aspectele mai delicate din practica tin de faptul ca e greu de precizat care procese sunt boli si care nu, aceasta selectie tinand atat de subiectivismul pacientului cat si al medicului homeopat, prcum si ca prezenta unor anumite boli deviaza favorabil evolutia individului atat din punct de vedere subiectiv cat si obiectiv indreptandu-l catre adevarurile primare si capacitandu-l astfel sa impiedice ulterior si respectivele boli daca doreste sa o faca.
Insusi Hahnemann precizeaza acceste aspecte legate de interactiunea dintre boli si evolutia indivdului, precum si interactiunea dintre diversele boli.
In mod practic bolile acute cu modificari (simptome) importante si brutale sunt usor de diagnosticat si de impedicat fie prin homeopatie fie prin terapie rife, in aceste cazuri exista si un consens intre pacient si medic ca procesul respectiv este o boala si scurtimea si brutalitatea ei nu prea are cum infuenta  evolutia individului in mod favorabil nici subiectiv si nici obiectiv.
Cum am precizat mai sus homopatia si terapia rife nu modifica boala ci o impiedica.
Principiul e simplu : prezenta in sistem a vibratiei primare carateristice procesului cu pricina(bolii), in stare cat mai pura (vibratie armonica) impiedica procesul respectiv.
Din acest motiv patogenezia remediului trebuie sa fie similara bolii (homeopatie).
Pentru a obtine o vibratie cat mai pura remediul se dilueaza avansat pana la dilutii peste numarul lui Avogadro, in apa de inalta puritate (deoarece mediul intern al organismului este apa si se obtine astfel o propagare optima a vibratiei in sistem.
Remediul in stare neactivata este un rezontor cu un factor de calitate foarte mare, si pentru a se obtine vibratia caracteristica se activeaza prin cavitatie care genereaza un zgomot alb din care remediu filtreza vibratia caracteristica.
Activarea prin cavitatie este traditionala si fost pusa la punct de insusi Hahnemann, se face traditional prin lovirea sticlutei cu solutie de o carte groasa sau un pad de cauciuc dur aflate pe un support rigid (masa, lespede…) procedeul se numeste sucusiune.
Activarea se poate face si cu cavitatie cu ultrasunete, da rezultate bune dar nu este complet standardizata.
Terapia Rife porneste de la aplicarea directa a vibratiei careteristice procesului de boala sub forma de vibratie electromagnetica in urma vobularii spectrului. Este foarte anevoioasa daca nu se cunoaste cat de cat banda unde sa se caute.
Frecventa rife este aceeasi cu frecventa de rezonanta a remediului homopat prin urmare remediul se poate activa mult mai bine si mai curat aplicand aceasta frecventa.
Pe de alta parte daca intr-o boala se cunoaste remediul se poate gasi relativ simplu frecventa Rife corespunzatoare prin vobularea remediului aflat la o dilutie avansata (peste CH200).
Daca Hahnemann a fost recunoscut si a avut puterea si timpul necesar sa precizeze clar ceea ce este homeopatie si ceea ce nu este, Rife a fost marginalizat si eliminat din lumea stiitfica in circumstante obscure, asa ca exista o multime de curente de terapie Rife care au la baza felurite dogme care mai homeopate care mai alopate.
Atat mijloacele de lucru ale homopatiei cat si ale terapiei Rife pot fi folosite atat in spirit homeopat, cum am aratat mai sus dar si in spirit alopat, dupa principiul ca aplicate la o intensitate suficient de mare vibratiile cu pricina, interactioneaza cu mediul de propagaresi impilcit cu individul bolnav in pur spirit alopat (se produce cavitatia si implicit zgomtul de cavitatie cu interactiunile multiple pe care le presupune.
Din informatiile care au ajuns la mine tind sa concluzionez ca terapia Rife se practica mai mult in stil alopat.
Viteza de propagare a vibratiilor intr-un mediu este o proprietate a mediului respectiv, vorbim firesc de viteza luminii in vid, de viteza sunetului in apa, aer, duraluminiu, otel e.t.c.
O catracteristica proprie a vibratiilor este frecventa lor, ea nu depinde de mediul de propagare si implicit nu se schimba odata cu schimbarea mediului de propagare.
In cazul in care vibratia nu interactioneaza cu mediul de propagare ea ramine pura, adica ramane doar frecventa, respective frecventele initale, daca insa are loc interactiunea, cavitatia, apare un spectru continuu de vibratii foarte dificil de analizat din punct de vedere matematic.
Zgomotul de cavitatie, spectrul continuu, de care am pomenit mai sus se intinde mult deasupra frecventei vibratiei primare care interactioneaza cu mediul de propagare generand cavitatia.
Experimental am observat ca spectrul zgomtului de cavitatie depinde atit de frecventa vibratiei primare cat si de caracteristicile mediului de propagare in realitate mai mult de acestea din urma.
Fenomenul este foarte complex practic inabordabil matematic deoareace insusi mediul de propagare este transformat in procesul de interactiune cu vibratiile atat cea primara cat si celelalte rezultate din cavitatie.
Se ajunge in anumite conditii la o stare de echilibru in care mediul initial de propagare apare modificat si regasim vibratia primara impreuna cu zgomotul de cavitatie.
In ceeace priveste modelarea matematica a acestor teorii, aparatul matematic folosit usual depaseste ca si comlexitate nivelul de intelegere al omului de rand printe care ma numar si eu, desi unele aspecte se pot formaliza matematic foarte simplu.
Spre exemplu teoria relativitatii restrinse se poate obtine aplicand transformarile lui Lorentz intre doua sisteme de referinta inertiale si considerand viteza luminii constanta, se obtine astfel ecuatia energiei.
Mai mult decat atat teoria relativitatii se poate formaliza matematic in mod simplu si direct folosind « supermatematica ».Denumirea si conceptul de supermatematica este familiar specialistilor, ea este in fapt o familie largita de functii trigonometrice obtinute prin acordarea gradelor de libertate posibile in sistemul trigonometric.
Supermatematica a fost fondata si dezvoltata de Dmnul Profesor Selariu din centrul Universitar Timisoara. Dumnealui a activat in cadrul facultatii de mecanica, eu am avut contact direct cu dansul la Institutul de Electrochimie si Materie Condensata din Timisoara unde lucra cu o jumatate de norma fiind la pensie.
In cadrul intrevederii mi-a descris functiile supermatematice pe subfamilii si pe fiecare in particular.
Un bun matematcican poate ajunge la modele simle si directe dupa un indelug si atent studiu folosind mai mult in mod extensiv decit intensiv resursle pe care le ofera matematica.
Corectitudinea modelelor depinde in mod decisiv de demersul initial cand unei realitati fizice i se asociaza una matematica.
O verificare a validitatii definitiei energiei (energia este masura interactiunii) este rezolvarea unor paradoxuri din fizica, precum si impacarea a doua mari curente de opini: Einsteinienii si Michelsoninii.
Astfel conceptul de foton prespune in mod obligatoriu o energie cuantica :E=hυ unde h este constanta lui Plank iar υ este frecventa vibratiei ; ori daca vibratia nu interactioneaza cu mediul de propagare conceptul de energie si iplicit si cel de foton nu se defineste iar vibratia se supune in totalitate principiului lui Huigens, asfel paradoxul pe unde o ia fotonul cand lumina se reflecta dar se si refracta la interfata dintre doua medii este un fapt inexistent deoarece in acest caz conceptul de foton nu se defineste, la fel este
si cu povestea electronului in nodul de retea.
 Astfel emisia si absorbtia luminii se face cuantizat pe cand propagarea nu presupune cuantizare; aceasta realitate fiind in acord cu ambele teorii ; astfel atat Einsteinienii cit si Michelsonienii au dreptate.

6.Teoria bulei de cavitatie cu privire la originea universului are o sustinere experimentala prin detectarea de catre IRSO (Infrared Space Observer al Agentiei Spatiale Europene) a radiatiei de fond cosmic si determinarea temperaturii de culoare a acesteia.
Acesta descoperire confima Big-Bang-ul si totdata ne precizeaza frecventa vibratiei primare care a dus la nasterea universului.
Exista de altfel si teorii mai extravagante despre originea universului cum ar fi teoria m (teoria membranelor) care au o priza larga la comunitatea stiintifica.
Pe langa proiectul IRSO care a adus clarificari importante un rol decisiv in cunoasterea lumii i-l are si HUBBLE, proiectul NASA care a furnizat numerosase dovezi cu privire la neomogenitatea si discontinuitatile vidului cosmic, si mai cu sema la faptul ca acesta este implicat in interactiuni cu vibratiile.
Sonda spatiala Voyager a traversat la granita sistemului solar o unda de soc cum s-au esprimat plastic cercetatorii si ziaristii « o masiva unda de soc » care nu poate fi altceva decit o discontinuitate a vidului cosmic si denota faptul ca vidul din interiorul sistemului solar are alte proprietati decit cel interstelar. Practic soarele inteactioneaza cu vidul inconjuator.
In procesul nasterii sale soarele a generat un fel de bula care este vizibila de altfel si la alte stele pe fotografiile facute de Hubble. Lumina se reflecta si se refracta pe aceste bule si da o imagine ca si cum stelele ar fi niste becuri.
Problema este de a exclude reflexiile si refractiile parazite din sistemul optic al telescopului care exista si ele, daca filmam, nu mai departe, soarele el apare inconjurat la o anumita distanta de un inel luminos datorat tocmai acestor reflexii si refractii parazite.
Pentru stelele mai indepartate care pot fi aproximate destul de bine ca surse punctuale de lumina diametrul cercului luminos ce inconjura steaua in cauza si datorat imperfectiunilor sistrmului optic trebuie sa fie aproximativ egal pentru toate stelele, daca exixta diferente semnificative fenomenul se datoreaza bulei de vid peristelare, in analiza curenta a imaginilor obtinute cu ajutorul telescoapelor trebuie acordata o deosebita atentie magnificatiei digitale deorece daca nu este luata in considerare poate duce la cuncluzii eronate.
In ciuda acestor dificultati si incertitudinii in dovedirea existentei bulelor de vid peristelare exista cateva imagini cu bule evidente care nici macar nu au forma sferica si care apar in jurul unor corpuri masive care au suferit transformari violente, supernove, pulsari e.t.c.
Teoria bulelor cu privire la originea universului este propusa de multa vreme si se mentine de actualitate mai cu seama ca este confirmata de tot mai numeroase dovezi.
Tot acest demers pentru cunoasterea si intelegerea realitatii in mod simplu are mai degraba un scop pragmatic decit teoretic si are ca finalitate o viata mai buna si mai in legea Domnului (Legea lui Dumnezeu).
Practic orice boala poate fi oprita prin rugaciune ca si prin homeopatie sau terapie Rife fara a apela la metode nocive si impovaratoare atat pentru individul in cauza cit si pentru anturajul sau.
Rugacinea asigura o rezolvare optima, homeopatia, si terapia Rife asigura rezolvarea numai daca boala este diagnosticata si individualizata corect si este aplicat remediul similar conform principiului homeopat.
De fapt homeopatia ca si concept nu se restrnge la aplicarea remediilor de natura chimica, terapia Rife aplicata in stil homopat este forma dematerializata a metodei in care se folosesc doar vibratii si singura informatie necesara este frecventa.
Exista o sumedenie de alte metode care se pot aplica si se si aplica in spirit homeopat.
In cazul homeopatiei aspectul discutabil consta in subiectivitatea pacientului si diagnosticianului in a aprecia daca o anumita stare este o boala sau nu si ce relevanta mai are ea la un anumit om, sau mai general la o anumita fiinta.
Spre desebire de aceste demersuri terapeutice rugaciunea poate restaura fiinta in stare ideala indiferent de numarul de boli si de interactiunile complexe dintre acestea.
Este stiut ca anumite boli sunt antagonice si ca indepartarea numai a uneia din ele duce la agravarea starii pacientului.
Oamenii si in general toate fiintele fiind diferite ceea ce este boala pentru un individ pentru altul nu este.
In general pot fi identificate cu usurinta ca boli atat de catre pacient cat si de catre diagnostician, bolile acute care produc o pertubare brutala si importanta a princpiului vital, termodinamic putem spune fara a gresi ca fiinta este supusa unei transformari necvasistatice in cursul unor astfel de boli.
Mai sunt identificate clar ca boli interactiunile cu un mediu de viata agresiv prost gestionat sau ignorat.
Astfel, poluarea biologica, virusuri, baterii, alte organisme parazite, poluarea chimica, fizica e.t.c.
Rugaciunea poate restaura atat fiinta cat si mediul de viata dar pentru a putea trai si dori in coformitate cu legea lui Dumnezeu trebuie sa primim darul cunoasterii.
In lipsa cunoasterii ajungem sa ne dorim lucruri absurde sau improprii fiintei noastre sa deterioram mediul de viata si sa-i schimbam caracterul.
Odata ajuns la un mediu predominent concurential acerb e mai greu de a se reveni la un mediu simbiontic, unicul rezultat veritabil al concurentei acerbe fiind suferinta.
Achizitiile obtinute de unii in iuresul concurentei fiind relative, doar rugaciunea si cunoasterea au caracter absolut.
Oricum toata aceasta sbatere nu afecteaza nici in bine nici in rau existentialitatea fiintei, dar suferinta care este provocata unora face ca ei sa doreasca singurul lucru care le mai ramane de dorit “ sfarsitul lumii”.
Sfarsitul lumii are un caracter absolut si nu poate fi impiedicat de nimeni dinauntru orcit de puternic ar fi el.
Sfarsitul lumii nu afecteaza in nici un fel existentialitatea celor care au ales calea mantuirii pentru Domnul (Isus Hristos si Dumnezeu), acestia sunt mantuiti inca dinainte de sfarsitul lumii si chiar  din viata.
Cunoasterea este de nedespartit de rugaciune ea este un dar care ne asigura pacea sufeteasca si calea pe care sa mergem.
Fara cunoastere nu ne putem ruga in pace, sufletul nostru este ratacit.
Trebuie sa ne rugam pentru semenii nostri rataciti de acest iures ia concurentei.
Fara cunoastere lumea ne devine ostila nu ne mai gasim locul in ea si nici nu putem fi constieti de transcendenta pe care o avem asupra ei




Alte legături (other links) :


Alege ceva mai bun  (şi alimentaţie)   (doar limba română)


Apocalipsa lui Ioan  (doar limba română)


Ce spune Biblia despre Ocultism  (doar limba română)


Despre cunoştinţa de Dumnezeu (About acquaintance of God)  (limba română şi engleză)


Despre adevărul bun. About good Trutly (Truth)  (limba română şi engleză)


Epistola sobornicească a lui Iuda  (doar limba română)


Yoga şi meditaţia tranşcedentală  (limba română şi engleză)